In calendarul crestin ortodox, in data de 27 februarie, ii sarbatorim pe sfantul Cuvios Procopie, pe Talaleu Marturisitorul, pe preacuviosului Stefa si pe Asclipiu si Iacob.
Sfantul Cuvios Procopie, originar din Decapole, localitate in apropierea Marii Galileii, a fost atras de tanar spre viata ascetica, intrand in monahism. Cand s-a declansat criza iconoclasta, din timpul imparatului Leon Isaurul (717-741), Sfantul Cuvios Procopie a sustinut si predicat cultul sfintelor icoane, fiind supus la chinuri multe si grele. A avut frate de patimire, in temnita, pe Sfantul Cuvios Vasile Marturisitorul (sarbatorit la 28 februarie), cu care a patimit aceleasi chinuri. Dupa moartea imparatului, Sfantul Cuvios Procopie, alaturi de ceilalti crestini, a fost eliberat din inchisoare, intorcandu-se la manastirea sa si la ostenelile lui obisnuite.
Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Talaleu Marturisitorul. Acest cuvios a fost de neam din Cilicia. Dar indragind viata sihastreasca, s-a dus in cetatea Gavalon, unde, la o departare de vreo douazeci de stadii, cuviosul a aflat un loc inalt, pe care se gasea un altar inchinat demonilor si in acel loc si-a facut o mica coliba, indeletnicindu-se cu ostenelile sihastresti si nevoindu-se cu posturi, cu privegheri, si cu rele patimiri. Pentru aceasta demonii care salasluiau in altarul lor de acolo il inspaimantau, cu multime de grozavii. Pe acestia insa rusinati i-a alungat, batandu-si joc de neputinta lor. Apoi, dorind dupa mai mari osteneli si-a lasat coliba, si facandu-si o chilioara prea mica, care nu era pe potriva trupului sau, a intrat intr-insa, stand cu fata lipita de genunchi. Odata, venind la el fericitul Teodoret, episcopul Cirului, l-a intrebat, dorind ca sa stie pricina acestui fel de petrecere a lui. Dar el a raspuns: eu, fiind supus la multe pacate si temandu-ma de chinurile cele infricosatoare, am aflat acest chip de vietuire, mestesugind osteneli pe masura trupului, ca sa usurez greutatea celor ce ma asteapta. Caci acelea sunt mai cumplite, nu numai cu marimea, ci cu insasi lucrarea lor, fiindca sunt fara de voie; iar ceea ce se face fara de voie este un lucru foarte amarnic; caci lucrul cel de voie, desi plin de osteneli, mai putina durere aduce, fiindca osteneala este de voie, iar nu silnica. Deci, daca cu aceste mici dureri voi usura pe cele asteptate, mare castig voi culege de aici. Acestea auzind episcopul l-a laudat foarte, pentru istetimea mintii, ca nu numai ca se lupta cu luptele de fata, ci si pe altele de la sine adauga. Iar locuitorii de primprejur ziceau ca multe minuni se faceau prin rugaciunea acestuia, caci nu numai oamenii, ci chiar si dobitoacele dobandeau vindecari. Dar locuitorii acelui loc, care mai inainte traisera in paganatate, s-au lepadat de inselaciunea lor cea parinteasca si au primit stralucirea dumnezeiestii lumini; iar sfantul folosindu-se de ei, a surpat altarul demonilor care era acolo, si a ridicat o sfanta si mareata biserica in cinstea bunilor biruitori mucenici. Si astfel sihastreste nevoindu-se fericitul Talaleu, s-a mutat catre Domnul.
Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului Stefan, cel ce a intemeiat gherocomia Armatiului, adica bolnita de batrani, care in pace s-a savarsit.
Sfantul Stefan, un fost curtean sub imparatul Mauricius (582-602), si-a parasit serviciul si a infiintat un azil de batrani in Armatia (Constantinopol), dedicandu-se in intregime ajutorarii strainilor pe care ii primea in azil. S-a savarsit in pace in anul 614.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Nisiu, care, cu vine de bou fiind batut, s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosilor parintilor nostri Asclipiu si Iacob, care in pace s-au savarsit.
Sfintii Asclipiu si Iacob erau asceti sirieni care au trait in secolul al V-lea. Informatii despre acestia avem de la Teodoret din Cyr. Sfantul Asclipiu a dus o viata de infranare in satul sau natal si nu-l deranjau vizitele oamenilor. Multi dintre ei il imitau si ii urmau exemplul, printre care era si sfantul Iacob. Acesta s-a inchis intr-o casuta langa satul Nimuza, pe care n-a parasit-o niciodata si vorbea cu oamenii printr-o deschizatura in perete, taiata astfel ca nimeni sa nu-l poata vedea. El n-a aprins niciodata vreo lumina sau un foc in casuta lui.
R.O.